Oricine poate anticipa viitorul cu cel putin 5 secunde

Oricine poate anticipa viitorul cu cel putin 5 secunde

de DAN EDEN

SURSA: ZONA DE VIZIUNE

Eu sunt sceptic. Nu cred in prezicatori sau in psihologi. Bineinteles ca ma indoiam de faptul ca eu as putea prezice viitorul. Deoarece am desfasurat cercetarile pentru acest articol, am descoperit ca ma inselam. Oricine poate vedea in viitor, chiar facem aceasta tot timpul.

Of! Asta nu era programat sa se intample.

Calatoria noastra incepe cu un experiment desfasurat in 1976. Dr. Kornhuber a solicitat unor voluntari sa permita sa li se fixeze electrozi EEG care sa le masoare activitatea cerebrala, dupa care le-a cerut subiectilor sa indoaie degetul aratator de la mana dreapta, brusc si la ce interval de timp vroiau. El dorea sa masoare cat timp era necesar de la decizia mentala, la miscarea propriu-zisa a degetului. Rezultatele au fost altele decat cele la care se astepta.

Kornhuber se astepta sa gaseasca un maxim al activitatii electrice la care hotararea se lua in mod constient, punct la care el incepea sa cronometreze incercarile. Este remarcabil, totusi, ceea ce a descoperit si anume ca exista o crestere graduala a potentialului electric inregistrat, pana la o secunda sau poate o secunda si jumatate, inainte ca degetul sa fie indoit efectiv. Aceasta pare sa indice faptul ca procesul deciziei constiente are nevoie de mai mult de o secunda pentru a se manifesta! Mai surprinzator a fost ca voluntarii nu erau constienti de aceasta intarziere si credeau ca actionau spontan si instantaneu.

Ce s-a intamplat? „Stia” creierul, in vreun fel, ca hotararea se va lua si a inceput sa planifice actiunea? Experimentului nu i s-a dat prea multa atentie pana cand, in 1979, un altul, condus de dr Libet, a ridicat problema perceptiei de catre noi a timpului si a ideii de „acum”.

ORICE EVENIMENT PREZENT S-A INTAMPLAT DEJA.

Dr. Libet a testat persoane care trebuiau sa fie supuse unor interventii chirurgicale ce nu aveau nici o legatura cu experimentul sau si care au fost de acord sa li se instaleze electrozi in anumite puncte din creier in zona cortexului somato-senzitiv. A monitorizat activitatea electrica, in timp ce actiona cu stimuli la nivelul pielii. Spre uimirea doctorului, a fost necesar aproximativ o jumatate de secunda ca subiectii sa fie capabili sa perceapa stimulul. Experimentele ulterioare au aratat ca toata aceasta intarziere - aproximativ o jumatate de ora - era necesara pentru ca un stimul sa ajunga la starea de constienta.

SEMNIFICATIA ACESTUI FAPT ESTE ENORMA. TOT CEEA CE CUNOASTEM, CHIAR IN ACEST MOMENT, DIN CE SE AFLA IN AFARA NOASTRA - SUNETELE, IMAGINILE, SENTIMENTELE - TOTUL ESTE INTARZIAT. TOT CEEA CE CREDEAM CA SE-NTAMPLA CHIAR ACUM, S-A INTAMPLAT, DE FAPT, CU APROXIMATIV O JUMATATE DE SECUNDA MAI INAINTE!

Dar cum este posibil? Daca totul este defazat, in ce fel conducem, cum prindem mingea de basebal, sau omoram muste, cum scriem, cum desenam?... Raspunsul evident este ca ne-am dobandit capacitatea de a compensa intarzierea, proiectandu-ne comportamentul in viitorul care este, in mod real, „acum”.

Uluitor? Asteapta...ceea ce urmeaza este si mai si.

CINCI SECUNDE IN VIITOR

Marilzn Schlitz a conectat voluntari la o serie de monitoare, asemanatoare cu detectorul de minciuni, pentru a le masura bataile inimii, transpiratia si alte activitati nervoase. Dupa aceea, i-a asezat in fata ecranului unui computer si a inceput sa le arate o serie de imagini care erau alese de calculator, la intamplare, dintr-o vasta colectie.

Aceste imagini au fost descrise ca fiind „neutre”(plictisitoare) sau „emotionante”(erotice sau morbide). Dupa cum era de asteptat, subiectii au prezentat excitatie mentala si fizica, atunci cand li s-au aratat imaginile ”emotionante” - si o reactie mai scazuta la imaginile „neutre”. Dar experimentul a continuat si s-a intamplat ceva ciudat.

Cercetatorii au inceput sa observe ca majoritatea persoanelor, in mod incostient, incepeau sa reactioneze la imaginile” emotionante”, cu 5 secunde inainte ca ele sa fie selectate de programul computerului! Mai mult, subiectii nu reactionau la imaginile „neutre”. Statistic, acest rezultat era semnificativ(p = 0,00003) si a fost repetat de mai multe ori. El indica, in mod clar, ca subiectii pot percepe viitorul.

Un alt studiu, descris in Jurnalul de Medicina Complementara si Alternativa, a fost prezentat de catre psihofiziologul Rollin McCraty si colegii sai de la Institutul Heartmath, din Boulder Creek, California. Colectivul lui McCraty a masurat, simultan, parametrii de transmitere ai pielii, ritmul inimii si activitatea creierului inainte, in timpul si dupa ce 26 de subiecti au vizionat imagini care sa-i impresioneze si imagini neutre.

Ei au descoperit ca atat inima (p <>

„Descoperirile noastre sugereaza ca perceptia intuitiva nu este o functie independenta a unei singure parti sau sistem al corpului. Mai curand, intuitia poate fi, de fapt, un proces cuprinzator care sa implice, in procesarea si decodificarea informatiei, cel putin inima si creierul, impreuna!” Ei au relevat: „ faptul ca inima este implicata in perceptia unui eveniment viitor extern reprezinta un rezultat surprinzator, chiar uimitor, mai ales din perspectiva clasica ce atribuie creierului un rol exclusiv in ceea ce priveste perceptia”.

CONSTIENTA GLOBALA VIITOARE

Nu este mult sa vezi in viitor cu 5 secunde. Aceasta nu-ti permite sa afli numarul castigator la extragerea de maine, sau sa prezici titlurile ziarelor, dar este foarte limpede ca aceasta abilitate de a (pre)vedea evenimente viitoare se poate extinde la cateva ore.

Dr. Roger Jahn, de la Universitatea Princeton, a realizat un computer de mici dimensiuni (Generatorul de Evenimente Intamplatoare, sau „ cutia neagra”) care producea numere in mod aleatoriu. Numerele se reduceau la „1” sau „ 0” si erau inregistrate la intervale de timp diferite. Dispozitivul era ca si cum ai arunca o moneda si ar rezulta un numar egal de cifre de „1” si de „0”.

Astfel, modelul de „1- uri” si de „0-uri” - sa zicem „cap” si „pajura” - putea fi reprezentat grafic. Legile hazardului cereau ca generatoarele sa produca un numar egal de cifre de 1 si de 0, ceea ce ar fi fost reprezentat grafic printr-o linie aproape dreapta. Orice abatere de la acest numar egal arata ca o linie usor curba.

Spre sfarsitul anilor '70, doctorul Jahn s-a hotarat sa cerceteze daca puterea gandului uman, singura, s-ar putea interfera in vreun fel cu ceea ce computerul afisa in mod obisnuit. A luat persoane de pe strada si le-a cerut sa se concentreze asupra generatorului sau. Le cerea, efectiv, sa incerce sa faca masina - „sa arunce” mai multe capete decat pajuri.

Pentru vremea aceea era o idee absurda. Totusi, rezultatele au fost ametitoare si niciodata explicate in mod satisfacator.

Mai tarziu, Dr. Nelson, tot de la Universitatea Princeton, a extins cercetarile profesorului Jahn, folosind dispozitivele de numere aleatoriu in cadrul grupurilor de meditatie, grupuri care erau foarte populare in America acelor ani. Rezultatele erau, din nou, uimitoare. Grupurile erau capabile sa provoace schimbari dramatice in tiparul numerelor.

Din momentul acela, Dr Nelson era acaparat. Folosind internetul, a conectat la computerul sau din laboratorul de la Princeton 60 de generatoare de evenimente intamplatoare, din toata lumea. Acestea functionau in permanenta, in fiecare zi, procesand milioane de informatii diferite.

In cea mai mare parte a timpului, graficul de pe computerul sau arata, mai mult sau mai putin, ca o linie. Dupa care, in 6 septembrie 1997, s-a intamplat ceva extraordinar: valorile de pe grafic au crescut brusc, inregistrand o schimbare masiva si brusca in succesiunea numerelor, pentru ca aparatele sale din intreaga lume incepeau sa raporteze uriase deviatii. Ziua avea importanta istorica si din alt motiv. Era ziua in care mai mult de un bilion de oameni de pe tot globul urmareau de la Westminster Abbey funeraliile iubitei Diana, printesa de Wales.

Se pare ca, psihicul colectiv al omenirii a fost capabil sa schimbe graficul obisnuit, fara sa faca un efort constient de a se concentra pe cutiile negre. Acest eveniment uimitor l-a determinat pe Nelson sa instaleze „cutiile negre” in 41 de tari de pe tot globul si sa le interconecteze prin internet, astfel incat rezultatele colective sa poata fi monitorizate pe loc. Acesta este momentul in care a observat ceva si mai uluitor. ?????????? ce anume?

CHIAR INAINTE DE 9-11-2001 S-A MAI INTAMPLAT CEVA.

In 11 septembrie 2001, orizontala obisnuita a cutiilor a inceput sa urce, avertizand asupra unui eveniment de proportii teribile, cu exact 4 ore inainte ca primul avion sa loveasca World Trade Center! Se putea ca mintea umana colectiva sa fi stiut ce urma sa se intample?

Conform cercetatorilor: „O modalitate de a intelege aceste corelatii infricosatoare este sa acceptam posibilitatea ca instrumentele au captat reactia unei constiente globale, care incepea sa se formeze. Reteaua a fost construita sa faca tocmai asta: sa vada daca am putea capta gandirea comuna la care suntem participanti, chiar daca nu stim acest lucru.

Grupuri de oameni si lumea intreaga ocupa un loc in spatiul constientei, iar in situatii speciale ei - sau noi - devin o prezenta noua. Bazandu-ne pe faptul evident ca atat indivizii, cat si grupurile prezinta ceva ce suntem tentati sa numim campul constientei, am emis ipoteza ca aceasta ar putea fi o constienta globala capabila de coerenta. Urmand speculatia, s-ar parea ca noua gandire integrata tocmai incepe sa devina activa, acordand atentie numai evenimentelor care inspira puternic atat atentia cat si sentimentele. Poate ca cea mai buna comparatie ar fi cu aceea a unui bebelus care incet, incet devine constient, dar este deja capabil de emotii puternice, ca reactie la confortul imbratisarii sau la disconfortul durerii.

Spre sfarsitul lunii decembrie 2004, diferite” cutii negre” au luat-o iar razna, afisand cresteri dramatice in timp ce totul parea linistit si calm. Dupa numai 24h, un cutremur produs in adancurile Oceanului Indian a provocat tsunami-ul care a devastat sud-estul Asiei si a facut un sfert de milion de victime. Acesta a fost un alt exemplu de „soc anticipat”?

Cu aceasta metoda au fost inregistrate alte cateva evenimente istorice „emotionante” si continua sa se sugereze ca efectul este real, desi inca neexplicat. Cutiile sunt acum monitorizate si studiate in cadrul Proiectului Constientei Globale, iar rezultatele si graficele referitoare la trecut si prezent sunt disponibile publicului pe internet.

ACEASTA CE INSEAMNA?

Pentru ca sistemul nostru nervos se conecteaza greu cu o intarziere de aproximativ o secunda, a fost necesar sa ne dezvoltam capacitatea de a anticipa viitorul. Aceasta functie nu este doar benefica, ci chiar vitala pentru supravietuirea noastra. Coordonarea mana-ochi si evitarea pericolului in lumea „timpului real” cer sa avem aceasta abilitate.

Astfel, nu este surprinzator ca aceasta capacitate sa se extinda peste o jumatate de secunda, micsorandu-se probabil, cu cat se extinde catre viitor. De asemenea, este posibil ca aceasta capacitate sa fie caracteristica unui grup sau adunare de creiere umane, intru-un fel pe care nu l-am testat inca.

Spiritualistii cred ca rugaciunea colectiva si meditatia reprezinta forte eficiente pentru a schimba natura, sau pentru a formula cereri catre fortele superioare. Pana acum, capacitatea de a vedea in viitor a fost considerata mistica sau paranormala. Astazi, recunoscand ca oamenii se nasc cu aceasta abilitate, poate ca o vom dezvolta si perfectiona pentru a construi o lume mai buna si un viitor mai satisfacator pentru specia noastra.

7 INTREBARI LA CARE NU POATE RASPUNDE NIMENI

Puneti-va in locul stramosilor nostri de acum 3000 de ani si priviti in jurul vostru. Ridicati-va ochii spre discul acela mare si stralucitor de pe cer, care se ridica si coboara o data pe zi. Ce este, ce-l face sa straluceasca? Nici o explicatie. Nici o explicatie nici despre ce se-ntampla in interiorul corpului. Importanta inaintasilor nostri era profunda. Astazi stim, bineinteles, ce este soarele si cum functioneaza exact corpul nostru. Se pare ca stiinta a raspuns la toate marile intrebari.

Si totusi, poate ca n-ar trebui sa fim asa de ingamfati. Pentru ca exact cand am dezlegat o suta de enigme ale naturii, cu o mie mai mult au venit sa le ia locul.

De aceea, intr-o noua carte, argumentez ca numerosii oameni de stiinta ce cred ca suntem pe punctul de a cunoaste totul, se inseala.

Urmeaza cateva din cele mai intrigante intrebari la care stiinta inca nu a raspuns - sau, in unele cazuri, nici nu se ocupa cu adevarat de ele.

CAINII AU SIMTUL UMORULUI?

Am sustinut intotdeauna cauza acelor curajosi barbati si femei care efectueaza vivisectii ce ar putea salva mii de vieti (inclusiv vietile animalelor) si care isi risca integritatea si chiar viata, din cauza acelor teroristii ce-si zic aparatori ai animalelor. Si totusi, cu cat acesti cercetatori descifreaza mecanismele creierului animalelor, cu atat ei sunt obligati sa recunoasca faptul ca animalele care ne insotesc nu sunt masini fara minte, conduse numai de instinct, ci sunt entitati constiente, care gandesc, care sunt capabile sa sufere si sa anticipeze - chiar sa aiba simtul umorului - intocmai ca si noi.

Oamenii de stiinta au descoperit, de exemplu, ca elefantii se pot recunoaste intr-o oglinda (ceva ce copiii foarte mici nu pot face). Maimutele (si probabil unele pasari) pot invata notiuni rudimentare de limba engleza si pot face unelte complicate. Daca ciorile pot modela din sarma carlige care sa le ajute sa se hraneasca din borcan, este corect sa efectuam pe ele experimente dureroase?

Unele persoane cred ca aceasta este o gandire „de oaie”; ca nu pot exista drepturi ale animalelor, fara responsabilitati, dar ele ignora faptul ca suntem bucurosi sa acordam oamenilor multe drepturi, fara nici un fel de responsabilitati.

Persoanelor foarte tinere, celor senile, nebunilor li se acorda un statut legal refuzat oricarui animal, acestia fiind scutiti chiar si de pedeapsa pentru crima.

CUM A INCEPUT, DE FAPT, VIATA?

Daca vrei sa-i creezi unui biolog o stare de disconfort, intreaba-l cum a inceput viata?

Acum 150 de ani, Darwin a facut speculatii in legatura cu supa primordiala din care a tasnit viata, dar aceasta este, istoric vorbind, tot ceea ce avem: speculatii.

Nu stim cum s-a format viata, unde s-a format, cand s-a format, daca a inceput o singura data, sau a reinceput de mai multe ori. Poate ca Darwin avea dreptate - viata a fost rezultatul unor reactii chimice complexe, in mediu acvatic cald, primordial.

Alti cercetatori sunt de parere ca viata s-a format undeva la adancime sau, poate, in jurul craterelor vulcanice. Viata a sosit poate gata-formata, din spatiu, pe meteoriti sau comete.

Unii cred ca un microb a adus viata pe Pamant, sosind aici pe bucati de roca, aruncate in spatiu de planeta Marte, cu mai mult de 3 bilioane de ani in urma, cand este posibil ca atmosfera acestei planete sa fi fost calda si umeda, iar Pamantul un desert infernal. In acest caz, suntem, cu totii martieni.

Nici una dintre aceste teorii nu a fost dovedita, nici una nu a fost infirmata. Viata - aparitia si structura ei - poate sa fie cel mai profund secret al Universului.

SUNT PERSOANA CARE ERAM SI CU UN MINUT IN URMA?

Ce intrebare ciudata? Totusi, aceasta intrebare merge „in miezul” uneia din cele mai contrariate probleme din intreaga stiinta si filozofie - problema identitatii. La prima vedere, raspunsul este evident: bineinteles ca sunt. Dar, mai gandeste-te!

Acum 10 minute, fiecare celula din creierul tau facea ceva diferit de ceea ce face acum. La cativa ani, corpul tau este inlocuit aproape in totalitate. Daca ar fi posibil sa se reconstruiasca Cutty Sark, corabia arsa, folosind busteni noi si multe alte elemente, ar fi ea, cu adevarat, aceeasi corabie care infrunta valurile cu 150 de ani urma?

Puristii spun ca nu. Daca asa stau lucrurile, atunci, cu siguranta, nu esti aceeasi persoana ca si atunci cand erai copil sau bebelus.

Aceasta intrebare arata ca felul in care gandim despre noi insine merge in sens invers fata de ceea ce se intampla de fapt, iar aceasta are implicatii concrete: oamenii trebuie sa fie raspunzatori pentru crime pe care le-au comis cu zeci de ani in urma? Cum stabilim identitatea cuiva?

Este vorba de ADN, sau de ceva mai nebulos? In concluzie, afirm, cu orice riscuri, ca identitatea noastra este o vasta fictiune. Prin timp, noi suntem aceeasi persoana numai in acelasi fel in care un rau este acelasi rau pentru ca el curge pe acelasi curs, dar bineinteles ca apa, valurile si vartejurile se schimba in fiecare secunda.

CUM PUTEM FI SIGURI CA PARANORMALUL INSEAMNA VORBE GOALE?

Majoritatea oamenilor de stiinta resping paranormalul, pentru ca acesta sfideaza ceea ce este rational si poate fi verificat. Sunt de acord cu aceasta aproape in totalitate, dar putem fi siguri ca lucrurile precum vindecarea cu ajutorul cristalelor (folosirea cristalelor pentru a reduce „campul bio-magnetic” al corpului in „ echilibru si armonie”) si telepatia sunt baliverne?

Prin „paranormal” eu inteleg toate incantatiile care insotesc religia, fortele „ psihice”, „hocu-pocus-ul” miscarii New Age, astrologia, tarot-ul, homeopatia.

Sunt destule motive pentru a respinge limbajul pretios al paranormalului. Pentru inceput, oamenii de stiinta ne cer sa-i privim pe oamenii implicati si sa-i comparam cu cei care lucreaza in domeniul stiintific.

Multi dintre acesti terapeuti ai cristalelor, vindecatori, astrologi si chiar guru ai dietelor poarta haine absurde, improasca cu ciudatenii si cauta, mai presus de orice, faima si bani. Pe de alta parte, oamenii de stiinta sunt persoane respectabile ce remit rezultatele cercetarilor lor unor reviste de prestigiu, ca sa fie judecate riguros de catre cititori.

Dar, in timp ce vindecarea cu ajutorul cristalelor si astrologia sunt, cu siguranta, mai curand divertisment decat stiinta, ce putem spune despre telepatie, acupunctura si hipnoza?

Acestea merita studii stiintifice. Poate ca din telepatie nu vor ramane decat vorbe goale, dar cine stie?

Ar fi rusinos sa nu incercam sa limpezim lucrurile.

MAI EXACT, CE ESTE TIMPUL?

Daca vrei sa deranjezi un fizician, adreseaza-i aceasta intrebare, pentru ca raspunsul este ca, pur si simplu, nu stim. In gluma, am putea spune ca timpul este felul in care Natura opreste dintr-o data orice intamplare. Timpul ne defineste vietile, este modul in care ne masuram chiar existenta. Totusi, despre ceea ce este, suntem in acelasi intuneric ca si stramosii nostri.

Aceasta nu inseamna ca nu intelegem ce face timpul. Fizicieni precum Albert Einstein au adus lamuriri extraordinare despre proprietatile timpului. Ii dam un simbol, il introducem in diferite ecuatii si functioneaza foarte bine.

Dar aceasta, iarasi, nu ne spune ce este timpul, de fapt. Este un „rau” ce curge din trecut spre viitor? Daca e asa, ce fel de rau? Ce-l face sa curga si ce stabileste ritmul in care curge? Ar fi posibil sa inotam contra curentului si sa calatorim prin timp? Am putea opri total curgerea raului? Scriitori de literatura stiintifico-fantastica spun ca toate acestea sunt posibile, la fel ca, surprinzator, cei mai multi dintre fizicieni - dar, inainte, sa construim o masina a timpului, vom avea nevoie sa tinem strans lucrul care, dintre toate, se eschiveaza si aluneca cel mai usor.

In cele din urma, toate aceste mistere vor fi descifrate, dar poti fi sigur ca vor fi inlocuite de si mai multe. Singura consolare este, poate, ca dupa ziua in care vom dezlega si ultimul mister - daca ziua aceea va fi vreodata - va urma o zi cu adevarat extrem de plictisitoare.

DE CE NE INGRASAM ATAT DE MULT?

Criza obezitatii este fara precedent in istoria medicinei umane. Acum 100 de ani, aproape nimeni nu era obez. In urmatorii 100 de ani, daca tendintele actuale vor continua, vom fi cu totii serios supraponderali.

Cauza este clara: prea multa mancare, prea putine exercitii fizice - dar s-ar putea sa nu fie asa de simplu. De la inceput trebuie sa mentionam ca putini oameni realizeaza faptul ca in vest, in tarile cele mai „ obeze”, cum ar fi S.U.A., se consuma astazi mai putine calorii decat cu 50 de ani in urma.

Si, in timp ce cu siguranta mergem pe jos mai putin si cu masina mai mult decit in anii '50, nu facem mult mai putine exercitii decat faceam in 1980 - anul in care epidemia obezitatii a inceput sa ia avant.

Multi cercetatori cred ca in spatele acestei epidemii s-ar putea sa fie un profund mister. Unii au sugerat ca responsabil este un virus sau cauze genetice. De fapt, s-ar putea sa nu fie atat de simplu: calorii adaugate, calorii excluse.

POT SA TRAIESC VESNIC?

Posibil, dar nu inca. Imbatranirea - de fapt mijloacele de oprire a procesului - este una din acele probleme despre care multi oameni de stiinta ar prefera sa nu vorbeasca pentru ca ea ridica intrebari morale si etice care deranjeaza.

Practic, nu stim ce este, de fapt, imbatranirea. Luam ca atare faptul ca organismul nostru se uzeaza pe masura ce imbatranim - si totusi, nu aceasta este problema.

In primii 20 de ani de viata, corpul nostru devine tot mai puternic, mai eficient, mai rezistent la boli. De-abia mai tarziu, lucrurile incep sa mearga prost. De ce?

Conform teoriei evolutioniste a imbatranirii, corpul nostru incepe sa se distruga pentru ca, in stare „ primitiva”, ne asteptam sa murim oricum la varsta de 30- 50 de ani., de frig, de foame, de coltii tigrilor s.a.m.d. N-a existat nici un moment in evolutia noastra in care sa fi invins suferintele batranetii, de parca oricum n-am fi trait prea mult.

Dar acestea chiar nu ne spun ce se intampla cand inaintam in varsta, ce dirijeaza „ceasul” genetic care face ca pielea sa-si piarda supletea, parul sa incarunteasca si oasele sa devina fragile. Numai cand vom intelege ce determina, de fapt, aceste procese, vom avea o sansa de a le combate - si atunci, bineinteles, vom fi confruntati cu o uriasa problema morala: chiar vrem sa traim intr-o lume in care unii oameni nu vor imbatrani niciodata? Sau intr-o lume in care (inevitabil) numai o elita norocoasa va fi in stare sa-si permita tratamente pentru „tineretea vesnica”?

[Editura For You Newsletter]