Momentul exclusiv acum:
Omul zapezilor si viata spirituala
de Robert Rabbin,
autorul cartii PUNE SUFLET IN CEEA CE FACI,
publicata de editura FOR YOU
Din 1971, de la publicarea cartii seminale a lui Ram Dass " Fi aici si acum", "acum" a fost o destinatie spirituala exotica populara, precum Tibet, pentru multi cautatori ai adevarului. Spre deosebire de Tibet, nimeni nu a mai mers, de fapt, spre acum, nimeni nu s-a mai minunat vreodata de strazile lui, nu a facut cumparaturi in magazinele lui, nimeni nu a mai fotografiat instantanee ale fotografiilor lui sau sa aduca inapoi suveniruri. Momentul acum este precum omul zapezilor mitic, care are scopul de a se invarti dupa prada pe platourile inalte, albe si singuratice ale Himalayei. Nimeni, niciodata, n-a atins vreunul sau a dormit alaturi de unul. Poate ca cineva a intalnit vreo urma sau doua de pasi inexplicabile cufundate adanc in zapada; poate altcineva sa aiba o poveste ca a vazut ceva sau altceva intunecat, plin de par si mare. Indiferent de mituri, povesti si pretentii: nu exista nici un on al zapezilor, nici un moment acum. Dar nu este totul pierdut. Exista si vesti bune, chiar daca sunt tulburatoare; acel fel de vesti pentru care maestrii Zen sunt iubiti si urati pentru ca le aduc; acel fel de vesti pe care noi le vrem si nu le vrem in acelasi timp. Un pic precum intr-un koan al raiului: toata lumea vrea sa mearga, dar nici unul nu vrea sa moara. Un intelept chinez anonim a remarcat odata: „99,9% din tot ceea ce faci sau gandesti este pentru binele tau insuti. Si nu ai unul." Aceasta este o stanca buna de pe care oricine sa sara, pentru ca acolo nu este nici un "insusi", nici un "acum". Cel putin nu este nici un moment acum pe care sa-l percepi sau sa-l experimentezi, nici un moment acum la care sa ne gandim ca la trecut, viitor, bere, zile de nastere sau placinta cu peste. Inainte de a merge mai departe, ar fi intelept din partea noastra sa reflectam la ceea ce Rumi, marele poet al momentului acum, are de spus: " Chiar daca te gandesti ca el exista, este diferit de acela !" Atentie: doar pentru ca momentul acum nu exista, asta nu inseamna ca el nu este real. Haideti sa facem o pauza aici. Inspirati asta: momentul acum este real, dar el nu exista. Respirati, relaxati-va, respirati. Ok. Haideti sa continuam. Cum poate momentul acum sa fie real, dar el sa nu existe? In acelasi fel cum cvarcul poate sa fie acolo, in timp ce el este aici. In acelasi fel este si atunci cand ni se dau doua posibilitati, noi ar trebui ca intotdeauna sa o alegem pe a treia. In acelasi fel in care Woody Allen spune : " Studentii care ating identitatea (oneness???) pot sa mearga mai departe la (twoness???). In acelasi fel experienta deja vu- lui vine , de fapt, din viitor pentru a bantui prezentul deghizat ca trecut. Un participant la unul din workshop-urile mele mi-a spus odata ca el are necazuri " existand in acum ". I-am cerut sa-mi arate unde s-a dus cand nu a fost in acum. La inceput el nu a inteles. Am spus : " Te rog reidica-te in picioare si mergi spre locul unde te duci cand parasesti acum. " El a crezut ca incercam sa-l pacalesc. ( Chiar nu incercam, nu at fi frumos. ) Dupa alta conversatie si lucru cu el pentru a-i clarifica sensul si pentru a identifica adevarata problema, el a spus : „Pai, cred ca tocmai m-am pierdut in gandurile mele. " L-am intrebat ce fel de ganduri sunt cele in care s-a pierdut. El a spus : „Ganduri despre trecut sau despre viitor. " Apoi, el a facut greseala fatala : „Daca as putea sa-mi mentin gandurile concentrate in prezent, in momentul acum, stiu ca as fi mult mai linistit, mai fericit si mult mai eficace. " Chiar asa? Hmmmmm...nu! NU! NU! Gata cu capetele lor! Mergem pe stanca! Aceasta este unde omul zapezilor, momentul acum, cvarcul, timpul reversibil, placintele cu peste si comentariile turbulente ale maestrilor Zen se ciocnesc de sistemele stelare cosmica care se impercheaza pentru a produce cele mai mari dureri de cap ale neplauzibilitatii. Aspirina nu va fi de ajutor. Cartile nu vor fi de ajutor. Maditatia nu va fi de ajutor. Cuvintele secrete din cluburile de comedie nonduala nu vor fi de ajutor. Pe partea din exterior a pasagerului, oglinda cu vizibilitate in spate a multor masini are inscris acest mic text : Atentie : obiectele din oglinda sunt mai aproape decat par ele a fi.Gandurile noastre sunt precum aceste oglinzi, fiecare distorsionand realitatea intr-n anume fel, mai mic sau mai mare. Precum oglinzile auto, textul de pe gandurile noastre ar trebui fi citit: Obiectele in ganduri sunt mai indepartate decat par ele a fi. Gandurile despre momentul acum sunt la fel de distorsionate precum gandurile despre trecut, viitor sau bicicleta rosie a bunicii. Acesta este motivul pentru care Lin-Chi, un mare maestru Zen, a spus odata : " Daca il intalnesti pe Buddha, omoara-l. " Asta inseamna ca orice gand, idee, imagine sau concept despre Buddha nu este Buddha. Toate gandurile si imaginile despre Buddha trebuie sa fie ucise pentru a realiza ( a aduce in realitate ) pe adevaratul Buddha. Acelasi lucru se petrece si cu momentul acum. Noi nu putem sa gandim ca gandurile despre acum sunt acum. Acelasi lucru se petrece si cu sinele. Noi nu putem sa credem ca gandurile despre noi insine, Sinele sau ca nonsinele nostru au ceva de a face cu realitatea, care este departe, departe, departe si mult mai departe de orice este vazut in oglinzile gandului sau in mintile noastre. De ce am spus " nimeni nu a fost vreodata in momentul acum "? Deoarece sinele este un obiect in gand, care apare mai aproape decat este el in realitate. Acelasi lucru se petrece si cu timpul. Asa este totul. Noi traim intr-o realitate virtuala, compusi din limbaj si gand, ani grei si usori, eu si altul, aici si acum, inainte si dupa, sus si jos, negru si alb – deci unde este adevarata realitate? Cand atingem suprafata luminoasa si stralucitoare a vietii reale? Unde sunt sucurile si mirosurile care ne fac sa intoarcem capul spre ele? Unde este mancarea, nu meniul, cel iubit, nu fotografia? Multi oameni vorbesc despre momentul acum, despre a fi prezent, despre puterea intuitiei si a spontaneitatii, dar ei nu vorbesc din momentul acum, in timp ce el este prezent, intuitiv si spontan. Ei vorbesc din trecut, din ceea ce ei au spus anterior, din ceea ce ei deja stiu. ei vorbesc totul incurcat in sine insusi sau sinele - concepte, concepte, concepte - care apar mai aproape decat sunt ei. Ei spun ca au fost in Tibet, ca i-au vazut pe oamenii zapezii, ca ei cunosc momentul acum. Cum ar putea ei sa stie? Cine ar putea sti? Daca va urma sa vorbim despre momentul acum, despre realitate, atunci amandoi ar trebui sa ne impuscam precum focurile de artificii de Ziua Independentei, care bubuie si explodeaza, care arunca scantei si gheizere de lumina nemaivazute inainte, namaiauzite pana atunci, originale pline de incantare si surprinzatoare. Totul ar putea sa dispare intr-o secunda intr-o respiratie magica, supt in uniuni sexuale enorme, in delir, cu explozii sonice de dragoste si exces de dragoste dincolo de ratiune si intelepciune, dicolo de ceasuri, dincolo de postavuri si hainele aparentelor aparand mai aproape decat sunt in realitate. Acolo exista. Acela este locul unde este realitatea: gol golut. In imprejmuirea dulce, radicala, stranie, goala a tot, inima deschisa, sfasiata, , intima si totala, acea pe care noi toti o avem si o impartim, aceea a carei sange umple lumea, universul, cu o viata si respiratie sfanta si o muzica pura, pura, batand toba pe transa iubirii si mai mult decat iubire si mai mult decat lacrimi, lacrimi scurgandu-se in oceane si inecandu-se in Liniste. Iat-o. Chiar dincolo de mintea ganditoare exista un camp al dragostei si o frumusete linistita fara sfarsit. Oricine se poate stabili acolo si trai in eternitate. Acest camp nu poate fi vazut de minte, el nu poate fi cunoscut de minte; el poate fi simtit si descoperit numai de inima. Mintea ganditoare nu poate cunoaste acest fel de frumusete si minune; mintea ganditoare nu are sentiment, nu are suflet. Ea poate sa calculeze doar distanta, greutatea si pretul. Mintea ganditoare nu iubeste, nu plange, nu rade. Mintea ganditoare doar argumenteaza si se apara; ea isi justifica existenta fara suflet cu violenta. Acesta este motivul pentru care noi trebuie sa invatam sa traim in inima, sa ne asezam in taramurile frumusetii, unde putem sa simtim sufletul si Linistea existentei. Si acum, salasluind in aceste taramuri, noi putem plange, rade si iubi. Si acum noi traim in acest taram al eternitatii, unde mintea ganditoare este doar o floare singura, abia vizibila, in mijlocul ierbii inalt,e sub cerurile albastre si a sutelor de sori, care se invart si se rasucesc incolo si incoace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu