Constiinta, univers si destin uman

Din toate timpurile, probleme esentiale precum finalitatea,
libertatea, determinismul au fost legate in viziunea filozofica de
statutul conferit constiintei. Orice filozof care stabileste un sistem
incepe prin a defini natura constiintei. Descrierea universului facuta
de el se modifica dupa cum ii acorda un statut material sau spiritual,
muritor sau nemuritor.
Orice biolog, matematician sau fizician care propune un model de
constiinta ajunge sa prezinte apoi ca corolar un model de univers.
Pribram nu face nici el exceptie de la regula si sustine o conceptie
platoniciana a universului.
Reflectiile asupra constiintei ne-au dus la formularea unui raspuns la
unele intrebari fundamentale ale filozofiei. Mai intai ne-am ocupat de
problema cauzalitatii. In universul nostru cotidian (subluminic), un
destin uman este guvernat de doua principii: curgerea timpului (in
orice viata exista un trecut, un prezent, un viitor) si cauzalitatea
pe care am vazut-o ca este indisolubil legata de curgerea timpului
(cauza precede efectul in timp). Orice destin uman este un sir de
secvente cauzale aranjate sub forma de evenimente mergand din trecut
spre viitor pe linia de univers.
Ce interpretare noua a cauzalitatii am putea incerca analizand-o in
lumina modelului de constiinta formulat de noi? Toate evenimentele
aranjate in secvente cauzale de-a lungul liniei de univers, de la
nasterea pana la moartea unei fiinte omenesti, se regasesc in
spatio-timpul superluminic al constiintei. Aceste evenimente se
prezinta sub forma de informatii de-a lungul liniei corespondente de
univers superluminic, conform unei legi de semnificatie si de
afinitati (asimilata de noi cu principiul de sinconicitate). Timpul
este atunci de natura spatiala. Nu mai exista curgere temporala.
Exista o viziune instantanee si necauzala a evenimentelor, totusi cu o
evolutie spre o stare de informatie si de semnificatie maximala.
Cortexul, aflandu-se la interfata acestor doua universuri si captand
aceste informatii, le va proiecta conform unor secvente cauzale, de
fapt arbitrare, reconstruind complet (de exemplu prin transformari
Fourier de tip Pribram) un spatio-timp subluminic unde timpul curge
intr-un sistem de coordonate arbitrare, fabricate literalmente de
creier. Acest cortex va transforma informatiile in holograme
subluminice cvadridimensionale.

(Arthur wilcox - Calatorie la marginea eternitatii)